Drepții în veci vor fi vii: Sfântul Nichifor Leprosul și Sfântul Evmenie Saridakis, făcătorii de minuni

Răsfoiește cartea

Cuviosul Nichifor Leprosul s-a născut în Creta și a rămas orfan de mic. La vârsta de treisprezece ani s-au arătat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numită lepra în Biserica lui Hristos. La douăzeci și patru de ani a ajuns la leprozeria din Hios aflată în grija Sfântului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci și unu de ani, deși era din ce în ce mai schilodit de boală, s-a dăruit cu răbdare mucenicească nevoințelor mai presus de fire, arătându-se pildă de urmat pentru frații lui de suferință.

După descoperirea leacului leprei, Cuviosul a fost mutat la Spitalul de Boli Infecțioase Sfânta Varvara din Atena. Orb și țintuit pe patul de suferință, însă înzestrat cu multe harisme dumnezeiești, și-a petrecut ultimii ani din viață însuflând nădejde deznădăjduiților, mângâiere suferinzilor, râvnă tinerilor. La vârsta de șaptezeci și patru de ani sfântul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai târziu descoperirea sfintelor sale moaște și nenumăratele vindecări pe care le face și astăzi l-au arătat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.

În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.


Sfântul Evmenie s-a născut în 1931 și a devenit monah de tânăr. Lepra l-a atins pe când era soldat și a fost nevoit să se interneze la Spitalul de Boli Infecțioase din Atena, unde s-a vindecat. Cu toate acestea, a hotărât să rămână la spital pentru tot restul vieții, alături de bolnavi și de Sfântul Nichifor, căruia i-a devenit ucenic. Ca ieromonah, la biserica spitalului, dar și la chilia sa, odihnea și mângâia foarte multe suflete din Atena, din întreaga Grecie și chiar din afara țării. În sfânta lui slujire era cuvios, neobosit, râvnitor și desăvârșit. Ca duhovnic avea discernământ, dragoste părintească și primise darul vederii duhovnicești. Mulți oameni alergau sub epitrahilul său: mireni, monahi, preoți și chiar episcopi. În viața lui de monah era un om al rugăciunii lăuntrice neîncetate și al ascultării, postitor, un mare și adevărat ascet.

Părintele Evmenie a fost trecut în rândul Sfinților Cuvioși ai Bisericii Ortodoxe Sobornicești la sesiunea din 14 aprilie 2022 a Sinodului Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, având pomenirea pe 23 mai, ziua adormirii lui în Hristos.

Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, căci ai să te folosești mult de viețuirea lui. Acesta este un monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții lui.
Sfântul Antim din Hios îi scria Sfântului Evmenie despre Sfântul Nichifor

Într-o seară, după ce l-am pregătit de culcare, am mers la chilie să mă odihnesc. Dar nu puteam dormi. Simțeam o mare neliniște, că poate nu făcusem ceva cum trebuia sau că nu stinsesem focul în chilia Părintelui Nichifor. Acestea și multe altele îmi treceau prin minte. Deci, m-am ridicat din pat și m-am dus să verific dacă totul era în ordine. Ca să nu-l deranjez, în caz că adormise, m-am gândit că era mai bine să nu bat la ușă ca să cer binecuvântare să intru, precum se obișnuiește între monahi. Am deschis discret ușa și ce mi-a fost dat să văd? L-am văzut pe Părintele Nichifor înălțat un metru de la pământ, rugându-se cu mâinile ridicate spre cer. Chipul îi strălucea ca soarele.
Mărturia Sfântului Evmenie despre desăvârșirea Sfântului Nichifor

Autor: Simon Monahul
Traducător: Elena Dinu
Nr. de pagini: 280
Format: 13x20 cm
Broșată
An de apariție: 2022
Ediția I